* * *
ce timp ploios
pentru aducere-aminte.
nu-mi servesc la nimic
cuvintele dulci -
pielea mea cu porii deschiși
în nopți de august.
te scuturi de umbre, mă înalți
lumina ochilor tăi.
dincolo de retină
rup lanțul munților de tăceri.
adierile clipei
ne poartă parfumul de vanilie
din impuls.
poezie de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.