Depărtarea
(Paolo Rolli)
Singurică și umbroasă,
Dumbrăvioară -n tine viu
Trista-mi inimă noptoasă
În repaos să mi-o țiu.
Orice-obiect ce altu-i place
Eu îl văz posomorât;
Am pierdut dulcea mea pace
Și eu însumi m-am urât.
Nina mea, frumosu-mi focul,
E aci! Dorul mi-a spus.
Vai! o caut în tot locul
Și stiu singur că s-a dus!
Câte ori, frunze iubite,
Umbra voastr-o coperi!
Curs de ceasuri fericite
Cât de repede fugi!
Spuneți, spuneți, drage unde,
Voi vedea-o eu sau nu?
Vai! dar eco îmi răspunde
Și îmi par' că zice: nu!
Simt o dulce murmurare,
Un suspin poate va fi;
Poate-a zâne-mi e oftare
Ce îmi zice: va veni.
Vai! e râul ce se frânge
Printre stânci lăcrimător,
Și nu murmură, ci plânge,
Că-i e milă de-al meu dor.
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Heliade-Rădulescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre stânci
- poezii despre râuri
- poezii despre plâns
- poezii despre pace
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
- poezii despre foc
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.