Plenitudine
Când mă gândesc la tine devin un visător
Prin aburii-așteptării, când stelele mă dor,
Simt că din ochii tăi o noapte-mi curge-n cuget,
Fără vreo apăsare, fără poveri în suflet.
Îți simt infinitatea din răsăriri divine,
Căci soare strălucește-n privirile-ți saline.
Când mă gândesc la tine devin zeu în cuvânt,
Nu este bucurie mai mare pe pâmânt,
Și nicio lacrimare nu este-o apă pură,
Ca gând ce bea lumină din frageda-ți făptură.
Și vie mi-este lumea pe care-am strâs-o-n mine,
Din adâncimea zării sălășuită-n tine!
poezie de Aurel Petre (19 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.