Puritate
Aș lua eternitatea pe-o rază, din pieptul tău,
Și aș rămâne fumul din zariștea-ți adâncă,
În lume să-ți fiu frunză, iar tu regatul meu,
Ce mă trăiești în haina ce vara o aruncă.
Prin nourii durerii o toamnă mi-ai lăsat
Și-n rapsodia vieții o luptă-aduci în suflet,
Cu nuanțe aprinzi ochii din negrul apăsat,
Miracol înviind din stropi de ploi în plânset.
Tu ești cea mai frumoasă din rozele-'nvierii,
În tremurul ființei pășești ușor în susuri,
Se sting foi ruginite pe ramura tăcerii,
Dar tu râmâi aceeași în rană și-n răpusuri!
poezie de Aurel Petre (17 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.