Albinuţa

Într-o zi de mai, cu soare,
O pornise la plimbare,
Cu talia-i mlădioasă,
Albinuţa cea voioasă.

Florile-i zâmbeau, gingaşe,
Libelule buclucaşe
O salutau scurt, din zbor,
Ea răspundea tuturor.

Însă, ca din întâmplare,
Ea zări din depărtare,
Înaintând nonşalant,
Un trântor, ce se da berbant.

Nefiind de rang prea mare,
Ea socoti să-l ignore;
Dar, ce să vezi? Dintr-un tei,
Se-aruncă în faţa ei.

"Încotro pornişi, duduie,
Singură pe cărăruie?"
Se-adresă, dregându-şi glasul;
"Pericole-s la tot pasul!"

"Dar nu-i treaba ta, străine,
Eu fac numai ce-mi convine!
Nu vreau să mă fac de-ocară,
Vorbind cu un pierde-vară!"

"Domnişoară-ncântătoare,
N-ai motiv de supărare!"
Zise el cu glas mieros
Şi lăsând privirea-n jos.

"Eu gândeam, în sinea mea,
Să te invit la cafea
Şi să mai stăm la poveşti –
De mult ştii ce dragă-mi eşti!"

Albinuţa cea naivă
Rămase cam în derivă;
N-avea motiv să se certe
Şi în fond, n-avea ce pierde.

Aripă-n aripă-au mers
Unde era codrul des
Şi în timp ce-o mângâia,
Ea uitase de cafea.

Ce nu-i promitea bondarul:
Miere dulce, cu paharul,
Stupi de lux cu cinci etaje,
Limuzine în garaje...

Se visa deja regină,
Ducând o viaţă divină;
Dar brusc, s-a trezit din vis,
Când trântoru-aşa i-a zis:

Să mergem, că e târziu!
Pe-aici, nu ştiu când mai viu...
Eu mai am multe să-ţi spun,
Lasă, c-o să te mai sun!

Morala:
Fără muncă, n-ai avere,
Fără efort, nu faci miere!
Nu-ţi lua mincinos drept mentor,
Nu crede ce spune-un trântor!

fabulă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!