Copacii
au fost martorii timpului
pierdut pe cărările inimii
umblam și aveam consimțământul lor
au acceptat dragostea noastră
ne-au deschis o poartă a eternului
știau să ne strige versurile
știau să ne strige iubirea
știau să ne întărească
copacii aceia au început să transpire
se culcau la pământ pentru prima oară
deși erau frânți au început să zboare
le trebuia și lor un salon special
să le servim poezia drept medicament
să le dăm dragostea pentru a-i alinta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.