În aşteptarea barbarilor

Ce aşteptăm noi oare, adunaţi în piaţa publică?
Barbarii vor ajunge astăzi aici.

De ce această apatie în Senat?
De ce stau degeaba acolo senatorii fără să legisleze?

Pentru că astăzi sosesc barbarii.
Ce fel de legi mai pot face-acum senatorii?
Odată aici, barbarii vor legifera.

De ce s-a trezit împăratul atât de devreme
şi s-a aşezat pe tronul aurit la poarta cea mare a cetăţii,
cu toate însemnele statului, purtând coroană?

Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar împăratul aşteaptă să le întâmpine căpetenia.
E pregătit să-i înmâneze un pergament
care-i conferă acestuia titluri pompoase şi înalte onoruri.

De ce oare cei doi consuli şi pretorii au venit azi
înveşmântaţi în robe purpurii cu broderii bogate?
De ce şi-au pus brăţări cu puzderie de ametiste,
inele sclipitoare cu smaralde scumpe?
De ce poartă toiege maiestoase,
măiestrit împodobite cu aur şi argint?

Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar asemenea lucruri sigur îi vor ului.

De ce nu apar, ca de obicei, iluştrii noştri oratori
să-şi ţină discursurile, să spună ceea ce au de spus?

Pentru că astăzi sosesc barbarii,
iar lor le displace retorica şi detestă discursurile publice.

De ce, subit, această derută, această confuzie?
( O, cât de de grave au devenit feţele oamenilor...)
De ce s-au golit deodată pieţele publice şi străzile,
fiecare îndreptându-se gânditor spre casa lui?

Pentru că e deja noapte şi barbarii n-au venit.
Nişte oameni de-ai noştri sosiţi de la frontiere
spun că nu mai există barbari.

Acum, ce se va întâmpla cu noi într-o lume fără barbari?
Acei oameni, până una alta, erau o soluţie.

* Deşi nenumit, este vorba de Imperiul Bizantin, a cărui capitală, Constantinopol, a fost cucerită de otomani în anul 1453. Căderea cetăţii în mâinile mahomedanilor s-a datorat nu atât barbarilor, cât corupţiei, lăcomiei, intrigilor şi dezbinării din interior.

**Dacă ne gândim că pe 24 iulie, Anno Domini 2020, se va oficia după trecerea a 85 de ani de când Mustafa Kemal Atatürk, în marea lui înţelepciune, a transformat-o în muzeu prima ceremonie religioasă de rit musulman în Basilica Sf. Sofia, cu icoanele creştine acoperite de pânzeturi, aceasta redevenind oficial moschee sub sceptrul ayatollahului Erdogan, s-ar putea crede că astăzi UE e pe cale să devină de fapt acea cetate de care pomeneşte Cavafy sau, extrapolând, oricare altă ţară din Europa.

poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!