Haide, vară, la izvoare
Tare ești mâhnită, vară!
Apa-n vuiet, o avară,
Ți-a luat tot ce-ai avut
Și-a lăsat haos și lut.
Oh, nu plânge, că mă doare...
Ți-a furat zâmbet de floare,
Ți-a-nmâlit picioarele,
Ți-a distrus ogoarele.
Hai cu mine la izvoare,
Să te speli, să stai la soare,
Să-ți usuci câmpul și-apoi
Să-ți salți lanul, să-l despoi
De lutul lipit cu ură,
În vâltori de viitură,
Să-ți clătești ochii de maci,
Să resuscitezi gândaci...
Vino să îți spăl tristețea,
Să-ți recapeți iar finețea,
Iarba ce-a rămas sub șoc,
Nechezatul de mânzoc,
Zumzăitul de albine,
Fluturii cu zboruri fine,
Gângănii și rapsodii,
Și hârjoana de copii.
Haide, vreau să mă sufoc
În cuptorul tău de foc!
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zgârcenie
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre lut
- poezii despre fluturi
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.