Dați-mi un adăpost unde doarme-Înțelepciunea
Dați-mi un adăpost unde doarme-Înțelepciunea,
Unde trifoiul miroase și, surâzând, își spune rugăciunea,
O turmă de oi behăind și, mugind, câteva vite,
Bun venit când la poartă-ajung cu picioarele-obosite,
O cină modestă, o dușcă bună când mi-e sete,
Plăcerea de-a trăi, de-a simți și de-a gândi pe îndelete,
Intrigi cât mai puține și-o perspectivă largă,
Un petic de pământ la munte unde vântu-n voie-aleargă.
De la toate-acestea inima-mi nu se va-înțărca
Pentru-ai Modei fluturași, a Splendorilor vopsea,
Pentru-a Sceptrului favoare sau ale Senatului medalii,
Nu, nici măcar pentru ai Imperiului din ochii tăi vitralii.
Adio! Valea-întreagă-a voastră de-acum încolo fie,
Eu voi urca, singur, spre-înălțimea răcoroasă, sidefie.
poezie de Alfred Austin, 1835 1913, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alfred Austin, 1835 1913. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.