Dragostea
Toți mă doresc,
Puțini mă apreciază,
Și mai puțini mă au.
Adesea sunt agresată...
Unii îmi dau cu piciorul.
Dar și eu mă răzbun!
Îi mănânc în călcâie
Precum o râie.
Alteori sunt oarbă...
Și provoc suferință.
Cu toate acestea,
Acolo unde nu sunt,
Nimic nu e!
poezie de Ana Truta (aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.