Ipostază...
lumină plumburie la ferești
înfășurată-n văl adânc de ceață
esenței tale triste și lumești
șoptește buna, bună dimineață
chiar dacă soarele e hăt sub orizont
chiar dacă va porni să viscolească
chiar dacă nu- o să se țină cont
că mai exiști și ipostaza ta-i lumească
iar dacă nu- va viscoli mereu
cu liniște și zări învolburate
tăcut, concomitent, instantaneu
abrupte, inocente, disperate...
poezie de Iurie Osoianu (17 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre lumină
- poezii despre inocență
- poezii despre existență
- poezii despre dimineață
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.