Tinerețe (XXIX)
Ah, se crăpa delicat între coapsele-i pline
Mă simțeam aspirat în vârteju-i nebun
Eram una cu ea, pe un pat, prin suspine
Mă jertfeam conștient, eram carne de tun...
Ce nebun... Îmi spuneai că vei fi doar a mea
N-am crezut... te știam vulnerabilă, bună
Totuși, ca un tâmplar, te trăgeam la rindea
Îți dădeam forme noi, de copaci și de lună...
Ce nebună... Mă lăsai la izvorul tău mic
Să-mi adăp armăsarul însetat, nărăvaș,
Apoi mă izgoneai, ca-ntr-un vis, cu un tic
Dându-ți părul pe spate, strecurând un răvaș...
poezie de Petrică Conceatu (15 martie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.