Destăinuire

te-am înşelat şi n-am îndreptăţire
în ochii mei, ai tăi, ai tuturor
nu poţi călca-n picioare o iubire
nici pângări un dor întâmplător

te-am înşelat din şubredă prostie
te-am înşelat voind să mă sfidezi
te-am înşelat incert, la o beţie
ca un răspuns la faptul că mă crezi

nu se dezbracă nimeni din greşeală
şi nimeni nu ajunje-n pat strein
şi nimeni din greşeală nu înşeală
cu nimeni, din greşeală, clandestin

întotdeauna corpul tău alege
întotdeauna genele aleg
întotdeauna a înşela-i o lege
şi ca pe-o legitate o-nţeleg

întotdeauna milioane de motive
în craniul meu trist vor regăsi
atîtea adăposturi relative
dupa efectul fluturelui gri

dar ce să fac cu marea de instincte
în care de milenii mă sufoc?!!
cu lut în care zac nu oseminte
ci sentiment şi vină şi noroc?!!

şi ce mă fac cu dulcea armonie
şi liberă alegere din ea?!!
-te-am înşelat şi omenirea încă-i vie
şi cât voi înşela- va exzista..

poezie de Iurie Osoianu (31 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!