Bând vin
Mi-am ridicat căscioara lângă șleaul mare,
Dar niciodată n-am auzit zgomotul făcut de cai sau de căruțe.
Cum e posibil așa ceva?
O inimă însingurată crează pustietate-n jurul ei.
Culeg crizanteme în apropiere de gardul viu dinspre răsărit,
Apoi, o vreme, privesc colinele din depărtare.
La apus, aerul muntelui este curat.
Păsările se întorc la cuiburile lor, două câte două.
În asemenea lucruri se află un înțeles profund,
Dar când încerc să-l exprim, nu-mi găsesc cuvintele.
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru T'ao Ch'ien. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.