Să uiţi de noi

ascultă clinchetul de ploaie
şi să te temi de zgomotul sticlos
să nu mai ştii zăbava celor duse
să nu mai ştii iubirea dac-a fost.

ascultă linistea ranita de uitare
şi toţi salcamii cum se cearta inflorind
să uiţi de noi, de mine si ce doare
să plângi când rana mea o vezi curgând.

ascultă fumul din cuvinte vechi, ramase
si neuitand de glasul ce-ti pulseaza-n gand
sa taci privind la venele umflate de manie
taindu-mi amintirea chipului razand.

asculta-ncet cum zgomotul se-noada
din soaptele ramase-n ochii mei
sa strangi din pumn cand iti apar aevea
sa ma ucizi calcand cu ura pe alei.

asculta de ma vei chema vreodata
si mana-mi vei simti usor trecand
sa nu-mi mai spui iubito!, la fel ca altadata
sunt doar un vis ce l-ai trait, iubind.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!