Flori de măr
Ce este după verdele trăit
mai adevăr de adevăr
și curat ca florile de măr?
Nu este Dumnezeu?
De ce sunt vinovată eu
că-mi este dor de floare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare?
Recunosc
pasul meu contagios
de dor de viață,
de anotimp frumos.
Ce primăvară molipsitoare!
Mă uit cum se rostogolește în zare
și nu știe unde sunt...
Te-aș privi cu ochii în pământ
Adevăr de adevăr,
presus de florile de măr.
Tu ești răspuns, speranță și cântare,
Domnul meu cel bun din casa-închisoare...
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (19 aprilie 2020)
Adăugat de Maria Elena
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Camelia Oprița. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.