Luminează-mă, Doamne!
Vin spre Tine Atotmilostive,
ca niciodată...
caut spre Cer, un gând înțelept,
greșit-am mereu,
de-o mie de ori și-ncă-odată
vreau să mă-ndrept,
miluiește-mă pe mine, căzuta
eu, ucigașa cea vinovată
a sufletului meu...
vreau să cânt azi, Aleluia
neștiind câte zile mi-a mai rămas
luminează-mă, Doamne!
ajută-mă să mă-ngrijesc de mântuirea mea
de păcatele mele mă desprinde
îți cer îndurare!
Mă supun!
am ajuns în al unsprezecelea ceas,
Atotîndurătorule,
haina sufletului abia mă cuprinde
pune-mi în zile un început mai bun!
mai rabdă-mă, Doamne încă puțin
cu pocâință, cu tânguire
să-ți cad la picioare
spre Tine cu toată ființa să vin
Atotmilostive, pentru viața-mi toată
ajută-mă să nu mai calc
rânduielile tale...
Amin
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, RUGACIUNE (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre mântuire
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.