Floarea din rană
Am să scriu, poate-ntr-o zi
cum se poate muri puțin câte puțin
despre cum numai iubind te poți ucide
caută-mă să stăm un minut la marginea orei
sfâșierea e pe dinăuntru
întotdeauna fierbinte..
eu am să pun urechea pe urma pașilor tăi
așa mă auzi, așa te văd...
în seara in care ne vom găsi
și va fi minutul meu de dragoste
în care credeam că nu mai cred...
să nu te temi!
o lună nouă va trece neobservată-
de-aceea o să mă zăvorăsc o vreme
sau... mai multe vremi!
ca floarea din rană să nu se vadă...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.