Nu-mi omorâţi mieii

vedeam mieii cum sar undelor îndemnuri,
peste umbrele aşezărilor vesele de cais.
o, Doamne, tu vei fi o luare de-a mea mână,
trece-mă cât poţi de acest rit de tine trimis.

nu-i omorâţi în moravurile cuţitului tăios,
geana peste ochi să tragă năvod de plâns.
eu vă rog, cu poemu-mi divulgat de destin,
eu, travestit în stea dată-n ochi de mânz.

o, daţi-le pace, petreacă zburdă de copilărie
nu-i vedeţi că-s acrobaţia unei azvârliri-n patimi
mereu fugind, ţipând mereu în decor de rătăciri,
de ce aceste apucături, aceste proaste datini?

ce plăceri a ucide şi pe nesimţite a-i mânca,
freamătul stomacului vă treacă greoi-n sărbătoare...
o, rit nătâng ce prelung sânge în palmă aduci
şi mânjeşti dungata noastră frunte tremurătoare!

vă blestem eroic în astă săptămână mare,
ea din suprema iluzie căzută, zurlie axiomă.
meteoriţii asupra voastră abată, vă ardă fiinţă
în pustiul voastre inimi nu mai fie de miel aromă!

poezie de Mihai Savin din Repaus de eternitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!