Chanson un peu naïve
Care trup mai poate fi arat,
Semănat și frânt an de an?
Dar ea nu va muri, a jurat,
Deși-i aproape moartă, loc viran.
Cântă, inimioară, cântă;
Strigă, colindă-n noaptea de catran.
Și, de vreme ce ea nu va putea muri,
Grijile-i vor deveni un tandru " noapte bună",
O peliculă de catifea vor fi
Peste ochii celor doi, care dorm împreună.
Zboară, cântecel, zboară,
Rupe lanțurile, răsună, răsună.
Astfel, din urma de vlagă de-altădată
Ea-și face prilej să se dezmierde,
Devine câmpie brazda vindecată,
Iar ea-ți poate cânta iar de frunză verde.
Plângi, cântecel, plângi,
Și-ascultă cum plânsul tău se pierde.
poezie de Louise Bogan,1897 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Louise Bogan,1897 1970. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.