Doar un pescăruș fără aripi
niciun dangăt de clopot nu m-a asurzit până acum
cum țipătul pescărușilor atinși de furtună-
sfâșietoare baladă a destrămării zborului.
pe crestele albe, doar note schilodite
naufragiază resemnate, ingerând furia adâncurilor.
simt durerea în umărul stâng
dreptul s-a frânt cu aripă cu tot
când m-ai invitat la maraton
și știai că eu nu pot ține pasul cu tine.
acum plutești singur deasupra stârvurilor cenușii
și aduni câte-o pană rătăcită
pentru poemele tale si-la-bi-si-te.
nu-ți mai ajunge cerneala sângelui meu
și nici sângele meu nu-i albastru.
sunt doar un pescăruș fără aripi
în așteptarea fluxului apelor tale vii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.