Fără rost
Domoale destrămări de gânduri
Se pierd prin labirint, fățarnic,
Trăim o viață printre rânduri,
Murim tot ostenind zadarnic.
În mâna altora e zarul,
De unde-un leac al suferinței?
Prostia răsturnat-a carul
Și-i la cheremul neputinței.
Acel ce șansă nu mai are,
Sau poate c-ar avea vreo una...
Dar iată, ultima chemare
Căci șansa lui, a fost minciuna!
Pleacă la Domnul în odihnă,
Încheie rolul plin de fapte...
Și-o aduna în moarte tihnă
Cu îngerii uimiți de toate!
Și cui să cerem socoteală
Că e prea greu și nu se poate,
Pe cin' să punem la-ndoială
Când dreptul nu ni se socoate?
Poate-am trăit destul, se pare,
Și încurcăm cu noi pretenții
Dar cine poate să separe
Cât să trăiască pretendenții?
Să mai avem o șansă oare
La viața noastră? Că-i doar una!
În Constituție se pare
Este un drept, dintotdeauna!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre îngeri
- poezii despre zaruri
- poezii despre suferință
- poezii despre prostie
- poezii despre odihnă
- poezii despre mâini
- poezii despre minciună
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.