Poemul celor fără vină
Când mi-amintesc, durerea lor mă doare
Și mor cu ei în fiecare zi...
Din tot ce-a fost urât și va mai fi
Aceasta este maxima oroare.
Căci nu a fost nicicând, calamitate
Care s-aducă morții-atâta rod...
Urcați prea timpuriu pe eșafod,
Copiii-asasinați cerșesc dreptate.
La groapa lor comună caut soluții
Și-mi pare că privesc un film grotesc...
Nimic mai inuman și mai prostesc
Decât să faci în pântec execuții.
Se-afirmă c-am evoluat... Eroare!
Se spune că suntem crestini... Hazliu!...
Cât încă nu-i definitiv târziu,
Desființați aceste abatoare!
În clinică se merge pentru viață...
Un medic este cel ce dă alin,
Nu este un călău ori asasin...
De substantivul "om", îmi este greață...
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicu Gavrilovici. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.