Ce tristă-i primăvara asta!
O primăvară tristă, fără nume,
Ce nu era trecută-n podul palmei,
Ne viscolește amintiri postume
Aceleași înfloriri, pe fondul dramei.
Capcane pentru inimă și faptă
Încorsetând răzlețul gând la tâmplă
Neliniștea pășind din treaptă-n treaptă,
Așteaptă ca să vadă ce se-ntâmplă.
Și stând cuminți, dar fără nicio șansă,
Lăsăm să plece înc-un tren din gară
Și-un înger trist se-așază la o masă
Scriind ceva, cu litere de ceară.
Vai, cerșetori orbiți de neputință
La margine de timp și de speranțe,
Chirciți în noi, răbdăm din conștiință
Tot invocând Supremele Instanțe!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre primăvară
- poezii despre îngeri
- poezii despre viscol
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre poduri
- poezii despre inimă
- poezii despre gări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.