Ținutul umbrelor
Mă plimb prin văi întunecate
Văd morți cu capetele sparte
Și cu dureri ce-au fost curmate
Doar de a noastră dragă moarte.
Pe stânci sunt umbre, însă niciun trup
N-a fost vreodată viu aici văzut
Încerc să țip, n-am glas, sunt mut
Am înțeles că am murit de mult.
poezie de Vlad Cocoș (2019)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.