Mărțișor târziu pentru Nicoleta
Tu, zână din povești, la timp aleasă,
M-ai însoțit pe drumul vieții mele,
Iar ochii tăi m-au luminat ca stele
Călăuzindu-mi calea către casă!
Mi-ai fost temei, balsam în clipe grele,
Cu har de-a face viața-armonioasă
Fiind mereu iubită drăgăstoasă,
Prietenă, părtașă-n toate cele...
Și ochii dragi, frânturi de cer albastre,
Veghează starea-n vremi comorii noastre
A fetelor ce Domnul ni le-a dat...
Acum, când traiul nostru intră-n toamnă,
Îți mulțumesc, neprețuită Doamnă
C-ai acceptat, atunci, să-ți fiu bărbat!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.