Sonetul Ocnei Sibiului
Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete și băieți,
Când rasele canine la un festin de oase
Își năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheți.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Și auzeam prin iarbă un zgomot de mașini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureți în apa de sare. Asasini
Păreau și mușteriii cu brațele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Și-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?
sonet de Ionuț Popa (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.