Dacă ar înțelege...
(așa am răspuns provocării d-mnei Ligia Diaconescu ❤)
Am plâns ca un copil în fașă
și inimii i-am spus să tacă,
să uite timpurile bune
ascunse în clepsidrele bătrâne!
Și am văzut ce nu aș fi
crezut în viață,
copii ce-și plâng părinți
în stradă,
båtrâni si tineri deodată
și moartea ce se-nvârte-n
case,
lăsând durerii omenirea pradă...
Mă simt, dar nu mă recunosc
la față,
învăluită în mister sunt
ca un nimb în film de groază,
hai, du-te, moarte, lasă-ne
în pace...
e doar un virus și noi
nu te vrem în viață!
De vrei să-nnebunim cu toții
și singuri să rămânem
printre aștrii,
ți-aș cere socoteală-n față,
să nu cerșești, încă o viață!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Miriam Nadia Dăbău. [Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre pace
- poezii despre inimă
- poezii despre groază
- poezii despre filme
- poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.