Cântă crivăţul de adormit nămeţii

E aşa de rece vârtejul ninsorii,
inima ei de fulgi îmi cade în palme
sticleşte ca un rubin,
cade lichefiată,
argintată, sfioasă
ca sărutul virgin.
Mă zăresc deodată
clipă îngheţată pe un soclu fin,
şi iată-mă suflet într-un cerc de gheaţă.
Dedesupt oamenii împart pâine şi vin.
Schimb moarte pe viaţă –
am strigat din rărunchi -
nimeni nu m-aude...
Hrănesc cu lumină
crengile ude,
trosnesc copacii cu zăpezi în genunchi.
În pletele ceţii
scânteiază nimfele nopţii -
cântă crivăţul
de adormit nămeţii.
Luna tremură pe cerul de aţă,
răsună colindul etern
în clopot de gheaţă.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Oglinda Literară - nr.163, Aprilie 2015 (ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!