Făcând versuri cu Sir Ishii din Ținutul Rădăcinii Soarelui
Nu-mi mai spune că femeile n-au stofă de eroi,
Singură, am călătorit prin vânturile Mării de Est zece mii de leghe.
Gândurile mele poetice se extind mereu o velă între ocean și cer.
Am visat cele trei insule-ale tale,
Toate pietrele prețioase sclipind în lumina lunii.
Mă doare când mă gândesc la cămilele de bronz,
Gardienii Chinei, pierdute-n spini.
Mi-e rușine că n-am făcut nimic; nici o victorie în dreptul numelui meu.
Reușesc doar să-mi fac calul de luptă să transpire.
Jelitul pe pământurile natale îmi frânge inima.
Așa că spuneți-mi, cum mi-aș putea petrece-aceste zile-aici?
Ca un oaspete bucurându-se de adierile primăverii voastre?
NB* Qiu Jin este eroină națională a Chinei
poezie de Qiu Jin, 1875 1907, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Qiu Jin, 1875 1907. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre lumină
- poezii despre țări
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre versuri
- poezii despre timp
- poezii despre rușine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.