Din vremea cu virusul
Până la tine la poartă
M-a târât zburătoarea,
Până la ușa ta dâra trupului meu
Revărsare!
Până acolo unde te alintă
Așternutul iubirii,
Până la ale tale picioare,
Și gingașe,
Am fost smucit de irimă
Prin colburile zădărniciei!
Și nu pot eu în genunchi să mă ridic
Și nu pot pe coate
Să te implor
Să mă privești
Pe mine!
Până în dormitorul tău
Eșarfa mă ține captiv --
Moartea mea ucisă a fost
Care s-a intors.
Acasa!
poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.