Florile
Cum vede orișicare,
În fiecare floare,
E grație, finețe,
Nespusă frumusețe.
O spun cu plecăciune
Că floarea-i o minune
Pe care Creatorul,
Atoatefăcătorul,
Cu-a Sa înțelepciune
Și multă-afecțiune,
Cu drag a-nfăptuit-o
Când lumea a făcut-o.
În cea de-a treia zi,
Al nostru Domn rosti:
"De azi să fie viață,
Pământul dea verdeață,
Să fie ierburi, flori
Și pomi ce-s roditori,
Grâu, orz, orez și mei,
In, cânepă, hamei,
Legume, caprifoi,
Lucernă și trifoi,
Ghimbir și romaniță,
Pătlagină și viță!...
Să fie brazi, stejari,
Pini, cedri milenari,
Și alte specii, multe,
Pământul să exulte!...
Și-n astă lume vie,
De plante, pe vecie,
Prin voia Mea divină,
Tu, floare, fii regină!"
poezie de George Budoi din Elogii florilor (1 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
1 George Budoi [autorul] a spus pe 16 martie 2020: |
| Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeață: iarbă, cu sămânță într-însa, după felul și asemănarea ei, și pomi roditori, care să dea rod cu sămânță în sine, după fel, pe pământ!" Și a fost așa. Pământul a dat din sine verdeață: iarbă, care face sămânță, după felul și după asemănarea ei, și pomi roditori, cu sămânță, după fel, pe pământ. Și a văzut Dumnezeu că este bine. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua a treia. (BIBLIA, Facerea (Geneza), 1:11-13). |