Pasiunea, de-a pururi

pe pântece mi-a mai rămas parfumul tău
aduce cu mirosul de pelin
aş vrea spre carnea ta să mai închin
un strop de vin şi vină şi plec cu Dumnezeu

m-ai stors de sevă înger pătimaş
când gura ta de gura mea tu ţi-ai lipit
să facem pauză de o cafea cu sare dulce
mi-ai zis atunci când tot apusul privea spre răsărit

(prin vene-mi trec deşeuri de-amintiri
ruine de altare părăsite
se nasc şi pier în chinuri nesfârşite –

din ochi îmi curg frânturi de busuioc
şi nu mai am de mult nicio batistă
sunt a depresiei violonistă
arcuşul mi-e cioplit din nenoroc)

şi-aşa tu mă alungi spre alte neînţelese lumi
acolo unde norii nu mai stau de veghe
să mă înveţi a preanefericirii lege
să fiu de-a pururi idealul viu şi transparent şi ireal al tău

poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!