În ajun de Ziua Femeii
Adam în noaptea înstelată
În pat, ca informat de magi,
Își aminti așa, deodată,
De ziua Evei sale dragi.
Sări în sus de bucurie
Că n-a uitat de astă dată,
Mult supărata lui soție
Va fi la față luminată.
Dar tot în clipa fericită,
Îl frământă o întrebare:
- Să-i iau o frunză potrivită
Ori s-o dezmierd c-o sărutare?
Și tot așa, o noapte-ntreagă,
Bărbatul vitregit de soartă
S-a chinuit ce să aleagă
Să fie-n ton cu ce se poartă:
Rotunde frunze, alungite,
Cât podul palmei sau zimțate
Triunghiulare, vestejite
Ori să o bucure cu toate.
Abia târziu, spre dimineață,
Ieși din gheara de-ncleștare
Când un cocoș cu creastă creață
Îl întrerupse din visare.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.