Icoana
(În amintirea mamei mele, Alexandra)
Când eram de-o șchioapă,
mama mă ducea la biserică
și se ruga în fața unei icoane
a Maicii Domnului.
Dar eu,
de-acolo, de jos,
zăream doar chipul mamei,
reflectat de sticla protectoare
și nu înțelegeam
de ce trebuia să vină până aici,
pentru a se ruga la ea însăși,
când aveam și acasă oglindă.
Abia când am crescut
și am putut să văd
mai bine chipul Sfintei,
am sărutat-o,
mulțumindu-i lui Dumnezeu
că o pot vedea
și acum,
în icoană,
pe Mama!
poezie de Pavel Lică din Ecouri din lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.