Birjarul femeii ce-mi scrie în carne
Dimineața
când îi apare un rid
e cea mai frumoasă
cămașa de noapte
îi miroase a primăvară
și abia aștept
să beau cafeaua făcută de ea
e un altfel de preludiu
la prânz zăresc soarele
între sânii ei
îmi spun că
e cel mai profund spectacol al vieții
din care n-aș mai pleca
iar seara
cu luna în loc de masă
ne așezăm la cină
zâmbetul ei
mi-e felul principal
apoi nici nu mai știu
când coboară noaptea
mă trezesc ca după o călătorie prin rai
și sunt cel mai fericit
ca am fost birjarul femeii
ce-mi scrie în carne
cu unghia de la degetul mic
toate emoțiile ei...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.