Iubirea un har
Îmi pari, iubito, o regină,
Crăiasa Munților Carpați
privirea ta este divină,
eu, Radu de la Afumați.
Vino în brațe să te strâng,
iar sânii să îi simt la piept,
vreau inima să ți-o străpung,
cu versul unui biet poet.
Părul în valuri să îți cadă
pe umerii albi, dezgoliți,
iubirea să fie o dovadă,
un dar ceresc, ce-i de la sfinți.
Raze de lună argintii
beteală să-ți fie în păr,
dorințele rămân zglobii,
purtând dulceața lor de măr.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.