Atributul Libertăţii este asociat cu pierderea oricărui atribut. Vorbim de Dumnezeu ca si cum ar avea "atribute divine" care de care mai noi şi mai năstruşnice, dar uităm că el este vidul care găzduieşte totul, dar nimic nu-l poate găzdui. Sperăm că, cu cât vom dobândi mai mult, şansa noastră de a ne reîntregi, de a "ne revela Sinele", ca să vorbesc în limbajul domnului profesorului Bivolaru, este mai aproape de a se împlini. Dar de fapt, este exact invers: CÂND PIERDEM Absolut totul, NE RECUNOAŞTEM CA DUMNEZEU, pentru că exact partea - fie ea practică, cunoaştere, iniţiere, yantra, tantra, etc, etc. - pe care crezi că o posezi, te izolează de întreg şi te condamnă la o persoană. Sinele nu este ceva ce dobândim, ci este Acela, Unicul care-l RĂMÂNEM după ce Totul a fost pierdut, INCLUSIV FALSA IDENTITATE CORP-MINTE. Pentru că nicăieri nu-i place mai mult ego-ului să se refugieze, decât în/ca închisoarea formei. Cu ani în urmă eram la profesorul Bivolaru, era ziua unei fete şi ea dădea nu ştiu ce daruri prin jur, iar Grieg zice: "Dar din dar se face rai!" la care eu am completat: "Şi nimica nu mai ai!" Dar după ce a râs Grieg, a spus: "Da, măi Ionică, dar când ai pierdut tot ceea ce puteai să pierzi îţi va mai rămâne doar Dumnezeu!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Votează! | Copiază!