Singurătatea îți închide necesitatea de exteriorizare, exclamațiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adese...
Singurătatea îți închide necesitatea de exteriorizare, exclamațiile unei mirări la perceperea unui fenomen formidabil se reduce într-un suspin (cel mai adesea strivit de tăcere). Nu poți bănui niciodată cât de mult te poți ascunde în tine și cât de periferic poți trăi, conceptul de gândire în a trăi astfel devine extrem de sărac te transportă adânc în măduva nervilor întinși la maxim iată nemărginita încordare.
Camelia Oprița în Mă rog soarelui să-mi deschidă porțile lumii (5 mai 2019)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.