Trezeşte-te, bărbate, femeie şi copile!

Măicuţa mea, iubită Românie,
Nici sângele de veacuri nu-ţi este închegat,
Dar ştiu că viitorul îţi e sortit să-ţi fie
Nu negru, plin de ură, ci alb imaculat.

Te-au apărat cu viaţa părinţii şi strămoşii,
Te-au înţepat în spate, cu ură, spini adânci,
Acum plângi de durere şi-ţi mor pe rând coloşii,
Te simţi ca valul mării izbindu-se de stânci.

Eu încă am speranţa ca tinerii să vină
Să vindece un cancer ce s-a întins treptat,
Mă simt debusolat când ţara mea suspină
Şi mă gândesc la mâine, când azi este ratat.

Pentru un colţ de pâine ei ne-au vândut cu totul,
Din interes meschin am fost amanetaţi
Şi ne-au târât în mlaştini şi ne-au minţit cu votul,
Duşmani de moarte sunt, deşi credeam că-s fraţi.

Trezeşte-te. bărbate, femeie şi copile,
Căci crud e adevărul şi timp nu mai avem,
Ne-am ridicat bătrânii din scaun cu rotile,
Chiar de suntem slăbiţi, să reuşim putem!

Istoria nu iartă şi crunt ne pedepseşte,
Ne va trata la fel cum facem noi cu ea,
Trăim şi respirăm şi plângem româneşte...
Şi când va fi să mor, să mor pe limba mea!

poezie de Alexandru Florian Săraru din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!