Martie
Vine martie șuierând ispititor
cu o mie de clopoței albi la picior,
vin păsări subțiri cu ciocuri albastre,
nopți arămii suspendate și caste.
Curg zile cu parfum de mărgăritar,
oamenii se îndrăgostesc imaginar.
Berzele gri clădesc cuiburi spre soare,
pe alei râd fete tulburătoare.
Primăvara umblă în pantofi portocalii,
aleargă nebunește cai conabii.
Vine martie, secunde pulsează.
Timpul-carusel surâde, visează.
Se mai pot prinde fluturi verzi, ore vii?
Mai putem retrăi primăveri, agonii?
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.