Vise pe pânza cerului
Hoinar,
vântul își căuta rădăcinile.
O mulțime de narcise
acolo lângă lac,
printre copaci,
dansau împreună cu el.
Stelele străluceau
într-o linie fără sfârșit,
frunzele se bucurau...
Ce spectacol!
Ochiul meu gusta fericirea,
iar inima...
se mișca împreună cu narcisele
sub cerul brodat cu fir de argint.
Aș răspândi această frumusețe în calea voastră,
dar sunt prea săracă.
Doar eu cu visele mele.
Treceți, treceți ușor!
Nu le speriați!
Spectacolul va continua pentru rădăcinile voastre.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.