Gratitudine

Cum să încep?... E pagina prea goală,
Dar îmi oftează gândul de prea-plin
Crescut în piept, petală cu petală
Când îmi udaţi grădina cu senin.

Cât aş dori să mă citiţi în toate,
Ca să aflaţi ce mult vă preţuiesc
Şi că-nsemnaţi şi dulcea realitate,
Şi visul blând în care vă iubesc.

La drept vorbind, nu cred să fiu în stare
Să răsplătesc acea delicateţe
Adusă-n dar într-o îmbrăţişare
Şi-atât frumos cu lauri de nobleţe.

Mă tot frământ să caut mângâierea
Ce meritaţi, dar tare îmi e teamă
Că n-am cuvânt mai dulce ca şi mierea
Sau unul bun măcar de pus în ramă.

Că vă iubesc mai mult decât pe mine,
Suflete dragi şi albe ca icoane!
Voi îmi lăsaţi în minte numai bine
Şi-n ochii mei pe frunte-aveţi coroane.

Iar de vă(-n)cânt cu lacrima pe pleoapă,
Voi să iertaţi asemenea ieşire:
Că sunt un bard şi cât să mai încapă
Doar într-un om atâta fericire?

Cu tot ce simt, cu ce aştern pe foaie
Devin mai cald şi mult mai roditor;
Pentru ce-mi daţi – Iubirea în şiroaie
Vă mulţumesc şi-s recunoscător!

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!