Lady - II
Șampanie, aur și caviar
Tangoul ultim, pradă vie...
Tu îmbrăcată în alb sumar,
Eu aruncându-mă-n propria beție!
Mușc din buzele tale moi
Și trupul tău se prelinge peste mine...
Atâtea patimi iar pătrund în noi
Încât se tulbură îngerii în mănăstire!
Un dans carnal fără de temeri
Pistoalele celorlalți pe masă...
Tu aruncând speranțele de ieri
Sub rochia alba de mătasă!
... Și cântă muzica, și cântă aprins;
Ochii celorlalți ard de invidie...
Mă prăbușesc în vis, în vis învins;
De tine Lady, nici lacrima nu mai știe?!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.