Triste așteptări
Ard fluturii pe lângă lămpi aprinse
Și pe cărări de iad se cerne focul
Răbdarea stă în amăgiri, cuprinse
De îndoielile ce-și joacă jocul.
În primăveri mai freamătă apatic
Se pierd pe rând, cocori bătuți de vânturi,
Iar strigătul durerii-i mai molatic
Închis subit, în adâncimi de gânduri.
Ei poartă rouă-n ochi. Și cât îi doare!
Dar se topesc încet, ca fulgii-n palmă,
În inimă bătăile-s cam rare
Șoptirea glasului le este calmă.
Sărmani bătrâni! S-or duce să se culce
Lângă străbuni, să nu le fie teamă,
S-or aciua unde e raiul dulce
La dreapta tatălui, sau lângă mamă.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre primăvară
- poezii despre mamă
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frică
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.