Poeții
Risipiți prin universuri
Cu bezmetică-ndoială,
Căutăm refugiu-n versuri
Și căzând la învoială
Cu destinul și cu muza,
Scribi fideli, plini de iubire,
Plămădind în inimi scuza
Facem din cuvânt menire.
Și zidind cu argumente
Labirinturi iluzorii
Fremătăm în sentimente
Și ne-ascundem prin memorii.
Iar neliniștile toate,
Destrămate-n tâmpla nopții,
Le păstrăm pe mai departe
Fluturi albi în voia sorții.
Din lăuntru dăm la lume
Taina zbaterii nestinse
Și ne facem punte-anume
De la oameni, pân' la vise.
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.