Deșertăciune
Te-am visat
De foarte mult timp...
Di-nainte de-a mă naște...
Încă de pe vremea dinozaurilor...
Mă jucam cu ei, în pădure,
Iar cănd oboseam
Mergeam pe plajă...
Și-ți desenam chipul...
Cu degetul...
Pe nisip...
Și-așteptam să te naști...
Ca să te pot iubi...
Ți-am ursit
Să fii teribil de frumoasă...
Și pură...
Și însetată de iubire...
Și-așa ai fost...
Vroiam să te cheme
ETERNITATE,
Dar tu,
Ți-ai ales alt nume...
DEȘERTĂCIUNE...
Și-atunci,
Se făcu-ntuneric!...
poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.