Pe scenă
în rol ca într-un balans
picioarele urcă neliniștea pe tavanul zugrăvit
cu așteptare,
ochii aleargă în tinda cuprinsă de flacăra gândului,
cuvintele mă răscolesc,
prezent măsor timpul ce-mi adună în inimă emoția,
obrajii se colorează precum palmele ce strâng frunzele diminetii,
cu răbdare
povestea de iubire intă în memoria incitată de joc,
secvențe răstignite în intersecții dureroase dansează cazacioc,
pe o scară ce duce spre vis
glorii efemere se amestecă în omul mărunt rupt de vreascuri și timp
cu pieptul văduvit de zâmbet.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Cristian Dinică. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zâmbet
- poezii despre prezent
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.