Nicio alternativă
Mă gândesc la tine
în tot atâtea feluri în care vine ploaia.
(Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele precizia,
inadecvarea lor.)
Uneori aceste gânduri sunt
asemeni unei chiciuri, înghețate,
apoi devin ceva nespus de gingaș;
uneori o aversă zornăitoare, o
primăvară impetuoasă limpezind mintea,
uneori o ploaie șiroind necontenit.
Încep, înaintând în vârstă,
să urăsc metaforele,
să iubesc duioșia,
să-mi fie temă de ploi.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.