Febra din ger
fuge timpul iubito
rostogolit ca o minge
peste zbaterea ochiului
ninge cu păsări tot negre
vezi, ninge
fuge secunda
cu furia unui bivol fuge
în urmă sapă gropi
cuvintele, cată
vremelnic cosciuge
trup smuls din trup
sânge altoi peste sânge
fi-mi febră, ger
martor
când menghina vieții
sufocă
mă strânge
lasă-mă iarnă să-ți fiu
lasă-mă vară
lasă-mă viu
eu un tren, tu o gară
pe pământ și în cer
fi-mi tu febra
din ger
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.